words- poems in romanian,english and ungarische
amfora
asa cum cobori
strada pe seara
picioarele-ti lungi
arcus de vioara
te -nalti pe varfuri
privesti in spate si treci
inima mea deasupra
la zece mii de leghi
te inalti pe varfuri
privesti in spate...
incerc asa uitat si singur
sa intru in noapte...
haiku
tacuti
zeii ne vopsesc sufletele
cu fluturi de somn
carbune
umezi
buzele tigancii-s
lucire salbateca noua
fir de roua pe un
praf de carbun...
***
luna,
paznic de noapte la
cuvintele indragostitilor
transplant
poetul -
locuire intr-o alta stare
precum sangele donatorului
intr-o alta inima -...
stire banala
dumnezeu se iubeste cu mona lisa
veste de ultima ora tiparita
intr-un ziar de provincie
despre tine
despre tine cum as putea sa scriu
un poem de dragoste
altfel
decat cu cuvinte de lauda
despre tine cum as putea sa scriu
un poem de dragoste
altfel
decat cu trupul meu obosit
despre tine cum as putea sa scriu
un poem de dragoste
altfel
decat cu inima mea alungita in iarba
despre tine cum as putea sa scriu
un poem de dragoste
altfel
decat cu sangele inimii trupului meu
pulsand peste
geana treaza a singuratatii
english version
the amphore
as you step down the street in the evening
your long legs-violin bow,
on the tip of your toes
you look back and pass by
my heart above
at thousands of miles
on the tip of your toes
you look back-
forgotten and alone
I try to step into the night....
haiku
silent
gods paint our souls
with butterflies of sleep
coal
moist
the gipsy girl's lips -
a new savage gleam
a drop of dew
on dust of coal....
***
the moon -
night guard
at lovers'words
transplant
the poet-
living in another state of mind
as the blood of the donor
in another heart...
insignificant news
god in love with mona Lisa -
latest news printed
on a province newspaper
about you
how could I write a love poem
about you
if not with praising words
how could I write a love poem
about you
if not with my tired body
how could I write a love poem
about you
if not with my heart lying on the grass
how could I write a love poem
about you
if not with the blood of the heart of my body
pulsing over
the awake eyelash of my solitude]
ungarishe version
az amfora
estenként
libegve lefelé az utcán
karcsú lábaid hegeduvonók
ujjhegyre emelkedsz
s nézel felém hátra
de elsiklik szívem felett tekinteted
ezernyi lábbal
ujjhegyre emelkedve
nézel hátra....
s így elfeledten
magányosan
lépek be az éjszakába
haiku
istenek némán
festik be lelkeinket
álomlepkékkel
a szén
nedves
cigánylány ajkak
új szilaj csillogás
egy harmatcsepp
a szénporon...
***
a hold éji or
szerelmesek szavai
felett virrasztó
szervátültetés
a költö-
létezés egy más világban
mint adakozó vére
egy idegen szívben
jelentéktelen hír
az isten mona lisa-val szeretkezik
lapzárta utáni hír
egy vidéki újságban
rólad
hogy is írhatnék rólad
máskép
szerelmes ódát
csak dicsérö szavaim ontanám
hogy is írhatnék rólad
máskép
szerelmes ódát
csak fáradt testem nyújtanám
hogy is írhatnék rólad
máskép
szerelmes ódát
fuben heverészö szívvel
hogy is írhatnék rólad
máskép
szerelmes ódát
testem szívének vérével
lüktetve magányom
éber szempillái felett
lupta cu ochiul de sfinx
campul cu oglinzi
grabit dezvelindu-ma de invelisuri
ca dintr-un ou magic iesind
in campul cu oglinzi paralele
crezand ca tot ce exista in-afara e mai important
decat ceea ce exista inlauntru-
lacrima scursa pe obrazul murdar
ploaie peste fum-
si intrebarea ca un corb
asteapta in aerul rece
sus pe stanca memoriei
ochiul de sfinx
cetate sau templu
- alba minune a padurii-
inconjurata de leii cu privirea in arc
si acolo sta El drept neclintit
ochiul de sfinx
jocul fiintei
ma infrangeam in doua
fiecare parte se rasfrangea si ea in alte doua
in campul cu oglinzi paralele
minunat joc al fiintelor
fiintei mele
amfora frunza
intind mana spre frunze
incercare de a le atinge
a le pipai
dar ele sunt mult mai vechi
oho mult mai vechi
incat gestul devine imposibil
piatra cu inima
privire ratacita
trimisa in memoria pietrei
coloana taciturna lumina
tasnind din ea
piatra cu inima
puls
aruncandu-ma peste rotirea din lucruri
oul magic
vartej al ochiului
amintire nuntita-n memorie
cuvant nascut din pacatul de a fi
caruia ii strig:
hai naste-te odata ,n-auzi naste-te
acum cat mai este timp
s-au durerile facerii clatinandu-ma
uitarea lassou apropiindu-se
pelin sangerind amintirea ,
cuvantul nu este
decat
ochiul femeii scurs dupa buzele amare
uitarea
uita-te la tine si uita de tine
gandul spanzurat priveste-l
atarnand intors spre pamant
ca o parere de rau
poti sa crezi ca esti altceva
decat esti
sa urasti nerusinata de clipa cand
grabit dezvelindu-te de invelisuri
ca dintr-un ou magic iesi
trezirea
oh unde esti tu Tatal
strig
si cuvinetele se rasfrang
din piatra-n piatra
din arbore-n arbore
din inima de femeie –n inima de femeie
din mine-n mine
cataclism
oh doamne si ce cutremur
ce explozie
culorile se schimba intre ele
nici apele nu le mai putem distinge
un singur loc pe unde mai patrunde lumina
si acela se schimba se micsoreaza
ne inlatura din cale
cuvinte tasnite ca o sageata din arc
nu mai otraviti gandurile strig
de ce nu opriti odata tragerea asta
nu mai aruncati sageti cu foc
ce alinare
somnul care cade peste mine ca o avalansa
verdele se imbraca in zambet
intreb cu disperare ce se ascunde dincolo
iar pasarea cu aripile deschise de deasupra-mi
striga nimic nimic.........
pleaca lasand o urma de intuneric...
durerea luminii
frumoasa erai in inaltul padurii
lupii asmuteau prabusire de sori
se facea iarna pe ascutisul securii
dincolo de creste ivire de sori
si vino mai aproape-ti ziceam
din sori se cernea o rece ninsoare
alba minune a padurii eram
de a carei atingere si lumina doare
copacii se rasuceau imbratisati
cu ramurile oblic aruncate fosnitoare
la marginea padurii lupii inghetati erau
intunecate statui de sare
truput tau il infasuram in astre
pe bratele mele prelinsa aspra culoare
alba minune a padurii eram
de a carei atingere si lumina doare....
fluturii incendiati
coborau strazile in alergare
de parca ar fi evadat dintr-o cetate
a infernului
aripile le erau arse
pe negrele ziduri noaptea desena
umbre inspaimantatoare
nu-si spuneau nimic pentru
ca epuizasera totul
demult nu mai vazusera naserea unui cuvant
care ar fi fost de ajuns
se multumeau doar cu acest aer noptatec
in care
fiecare saruta urma lasata
de aripa celui dinaintea sa...
insula crusoe
mi-e dor de insula crusoe
cum de prima mea iubita
mi-e dor de a ma plimba in voie
cu ea frumoasa cea nenuntita
mi-e dor de albastrul din oglinzi
de cantecul ei -serenada a singuratatii
inselatoare femeie mi-am zis ca o sa ma minti
indata ce ai sa gusti din cupa aurita a lasitatii
mi-e dor de tine fantoma albind noptile
de trupul tau inspumat in voaluri
cantecul tau sprijina boltile
visului de nunta incununat cu lauri
teritoriu de lacrima ,sange,suras
cum as putea sa te mai ating o data
spre tine niciodata nu mai sunt ajuns
si o alta insula nici ca ma imbata...
ochiul zeului
un ochi al zeului deschis
si venele lui impleticindu-ne pasii
teritoriu de lacrima cantec si vis
pe tine te am
pe tine te apar singura pleoapa
pe tine te am deschisa ureche a zeului
cand unda de ape sa face cuvant
cand cantecul noptii se face auzit
in departari de fum si de gheata
pe tine te am deschisa inima a zeului
in care sentimentele se aglomereaza
ca intr-o vorbire fara de sfarsit
-secunda tinzand la infinit-.
oracol
despre vechea teama
nimic
despre ce va fi se arata intr-un
oracol nenuntit
cu a sangelui voal aruncat spre seara
mireasa despletita
innebunind nebunii literei de aur
cu a ta coama blonda niciodata
cu al tau cuvant aurifer nici atat
caii poarta petice de cer in copite....
salbatica vulpe argintie
salbatica vulpe argintie
hoinarind prin tunelul de gheata
de la marginea somnului
eroarea cu soldu-i magnetic
incercand sa prinda intre liniile cange ritmul
stalactite picurandu-si ultimul
nerv al trairii
sange bumerang trimis in toate cetatile
descriind inlauntrul de inima al cuvantului
de departe de foarte departe
se toarna lumina ca un cositor peste tunelul de gheata
victoria-
poemul suvita de sange
pe botul inzapezit al calului
la nord de emisfera de magdeburg
titanic-tango
capitani nervosi dau ordine-n nestire
sufletul lor incet metamorfozeaza-n aisberg
un oarecare conspira la linia de plutire
pe fund de ocean ca o comoara ultimul nerv
femei despletite serbeaza serata
ultimul va(l)s s-a sfarsit de demult
peste bord se arunca ultima santa
ave maria tu esti in primul si ultimul cant
aceleasi tangouri celebre raman visate
oceanul trimite valul cu viata ordonata-n vals
ave mariilor cu nume de sante
pe fund de pacific se aude ticaind un ceas
transplant de inima albastra
de –o urma de verde eram urmarit
calul necheza la luna cea verde
doar zidurile reci langa noi
si cuvintele-pasare maiastra
candva o sa iti vorbesc despre o
pace a mainilor
un cantec langa noi se ridica
intr-o aurora de verde fum
celula indestructibila a singuratatii
si-a iubirilor efemere
sange ca o clorofila
pulsand si aruncand in etern
doar mainile ele
terminandu-si lucrarea ...
tunelul de gheata
strigatul de la miezul noptii
carbonizand frunzele toamnei
pierduta-n gravitatia unui descant
unghi al luminii nestiut
clatinand aerul dintre un poem abia terminat
si altul abia neinceput
tunelul de gheata
inexistent
prin rotirea femeii intre asternuturi
rupere-n doua implorata
precum a unei soparle intre un nou trup
si coada
prelinsa-n visul unui omor
